Revenire

Trebuie să încep prin a-mi cere scuze celor ce citeau frecvent acest blog pentru perioada atât de lungă de când nu am mai scris. Multe s-au schimbat cu mine, pentru mine. Eu m-am schimbat mult. Cumva m-am întors la origini și am evoluat.

Aparent anul 2009 a fost unul nefast pe plan profesional. Dificultăți, dezamăgiri, tatonări, întârzieri și chiar încheieri. După aceste momente a urmat perioada căutărilor.

Totuși, spun aparent nefast, pentru că tot acest timp a reprezentat și o perioadă de decantare, de cernere și ulterior de coagulare, de regăsire și de revenire la valorile inițiale. Căutărilor le-a urmat perioada „găsirilor” și a răspunsurilor. Am (re)descoperit noțiuni și stări importante: relaxarea, liniștea, împăcarea cu mine.

Am aflat că sunt OM dincolo de aspectele profesionale. Am aflat că oamenii nu trebuie judecați prin ceea ce sunt și unde sunt ci prin cât pot da ei de acolo de unde se află. Astfel e foarte puțin important dacă ești director de companie, dacă semeni în jur numai sentimente negative și ostilitate. Am început să mă raportez la oamenii din jurul meu plecând de la cu totul alte premise decât în trecut: respectul de sine, armonia personală, echilibrul între individ și univers, stilul de viață, iată numai câteva dintre aspectele care mă interesează astăzi la un om.

Am aflat că muncesc pentru a trăi și nu invers. Că munca trebuie să facă parte integrantă din viața mea, dar nu este viața mea. Am înțeles că munca va fi ușoară ca un fulg dacă va fi pentru un obiectiv în care cred. De aceea voi munci numai pentru proiectele în care cred cu sinceritate. Poate părea prostesc, poate părea nerealist însă chiar nu mă mai interesează câți bani îmi va aduce o activitate sau alta. Le voi alege exclusiv în funcție de impactul pozitiv pe care îl vor avea asupra mea și asupra societății. Și sunt convinsă că societatea, la un moment dat, va răsplăti aceste eforturi.

Știam că îmi place să lucrez numai cu oameni inteligenți. Însă pe parcursul acestui an am mai adăugat criterii. Inteligenți, creativi, cultivați, speciali, generoși, onești, optimiști, umani, vii. Oameni care să creadă în puterea schimbărilor în bine. În puterea lui ACUM și a verbului A FACE.

Însă pe lângă toate aceste lucruri atât de importante am mai aflat ceva și anume că dincolo de toate eforturile mele de a-mi ascunde și inhiba natura artistică, sunt până la urmă ceea ce sunt. Poate un melanj ciudat, o corcitură, un artist cu simț organizatoric, dar în definitiv un artist. Mult timp mi s-a părut că a spune asta despre tine însuți este o laudă de sine și că ceilalți trebuie să îți dea acest titlu. Mult timp m-am crezut inferioară altor artiști. Am crezut că nu am ce să ofer. Dar nu este așa. Fiecare artist și-a revendicat titlul și spațiul în istoria artelor pe cont propriu. Fiecare dintre ei a crezut în el însuși pentru început apoi i-a făcut și pe ceilalți să creadă.

Anul acesta am aflat ca am ce să dau. Și că POT să dau.

De aceea am început să pictez. Serios.

De aceea proiectele mele profesionale viitoare se vor învârti în sfera managemetului artistic și cultural. Am o groază de proiecte și am să povestesc pe rând despre ele. Zona aceasta mă umple de energie pozitivă și îmi lasă spațiul și starea pentru a picta.

Nu voi renunța nici la comunicare însă mă voi specializa din ce în ce mai mult pe comunicarea culturală. Prima mea iubire încă de pe vremea facultății. Evident online-ul va juca un rol primordial în toate demersurile mele, pentru că astăzi cred mai mult decât oricând în acest minunat canal de comunicare.

Mi-a luat mult dar iată-mă la începutul unui nou drum de-a lungul căruia sper să vă am alături.