Satul București

Nu, nu vorbesc despre satul de acum cate sute de ani vor fi trecut de la primul descălecat al lui Bucur. Vorbesc de satul prin care trăim noi zi de zi și pe care ne place să îl numim oraș.

Ultimul an și schimbările produse în mine mă obligă să fac schimbări și la nivel social. Adică să cunosc noi și noi oameni, fapt ce mă bucură dar mă și frapează prin anumite aspecte.

Să zicem că ai cunoaște azi pe cineva și peste 2 săptămâni pe altcineva. Cum ar fi să afli că ambele persoane se cunosc, ba bine că mai cunosc și un amic cu care tu ai pierdut legătura de câțiva ani. Cu fiecare dintre ccei trei ai prieteni și amici comuni. Și lucrurile nu se opresc aici. Afli că frecventezi locuri comune, spații comune, evenimente comune.

Uneori mă întreb cum de nu ne-am cunoscut deja cu toții sau cât timp va mai trece până când voi cunoaște toți oamenii din sat, știi, așa să mă plimb pe Magheru și să salut pe toată lumea… ca la țară.

Mă rog, ce e amuzant este că atunci când schimbi domeniul și deci puțin și oamenii, toți se uită la tine ca la un mic freak, ”cine ești, ce știi tu să faci și ce vrei de la noi” și pentru că nu ai făcut încă nimic notabil în domeniu la ei nu ai nici măcar ce să spui… zici cum te cheamă, încerci să explici în puține cuvinte ce e cu tine pe lume apoi te lupți câteva minute până la ore cu scepticismul lor. După care devin prietenoși.

Deci, în loc de concluzie, prezentați-mă prietenilor voștri, voi încerca să fac o impresie bună și voi mai cuceri o bucățică dintr-o uliță din sat.