Scoala pentru copii saraci din Africa

Internetul este probabil cel mai bun lucru care ni s-a intamplat in ultimele sute de ani, pentru ca putem invata lucruri despre oameni de foarte departe de noi. Si pentru ca eu nu fac exceptie, cu ajutorul internetului am intrat in contact cu o realitate cruda si trista, mai trista chiar decat realitatea noastra cotidiana mioritica.

Acum ceva vreme, un om de culoare m-a adaugat la prieteni pe Facebook. Desi nu il cunosteam si nu aveam prieteni comuni i-am dat add pentru ca dupa fotografie parea un om bun . A intrat in vorba cu mine in limba engleza. In linii mari mi-a spus ca se ocupa cu o scoala in Africa.

Apoi din timp in timp intra pe chat. Initial, europeanca capitalista si proasta din mine a crezut ca el se dadea la mine iar teoria mi s-a “confirmat” atunci cand m-a invitat in Africa. Si pentru ca eu sunt oricum numai diplomata nu, i-am raspuns pe sleau ca nu voi veni niciodata in Africa, ca nu ma intereseaza sa am de-a face cu el ca barbat nici nimic de genul asta. Punct. Raspunsul lui m-a dezarmat. “Sister” mi-a spus, eu nu am nimic cu tine, eu am sotie si familie si o scoala de care am grija, eu sunt om cu frica lui Dumnezeu. Te-am chemat in Africa sa vezi cum e pe la noi. Si cum e cu scoala si nevoile noastre, ca sa ne ajuti. Si cu ce te pot ajuta eu omule, l-am intrebat. Sa ne cunosti iar apoi sa te rogi pentru noi, in plus Africa este atat de frumoasa!

De atunci, de mai bine de un an, de cate ori prind putin timp vorbesc cu Isaak. El nu se plange niciodata. El crede in Dumnezeu. Ideile noastre occidentale si paranoia noastra, faptul ca dam ceva numai ca sa primim inapoi, nu au nici o legatura cu felul in care Isaak vede viata. El isi dedica intreaga existenta scolii sale pentru copii saraci unde este profesor de engleza si cred, religie. Are incredere in Dumnezeu si in puterea rugaciunii. Insa Africa nu e un taram cu lapte si miere. Locul unde functiona scoala le-a fost luat abuziv iar copii au ramas pe dinafara. Isaak si alti cativa profesori au incropit o scoala mai mica unde copii se pot duce in continuare sa invete in timp ce incearca pe cale legala sa se lupte cu abuzul si coruptia, care, acolo sunt mai grave chiar decat in Romania, daca va vine sa credeti.

L-am intrebat din nou pe Isaak daca pot face ceva pentru el. Daca l-as putea ajuta cu ceva. Si din nou mi-a raspuns ca sa ma rog pentru el si pentru copii, sa treaca peste aceste momente atat de dificile. Si, sa povestesc si altor oameni despre Africa si nevoile copiilor de acolo.

Acum, eu stiu ca noi romanii suntem saraci, ca nu avem asa multi bani cat sa trimitem lucruri in Africa. Si totusi, poate nu bani dar lucruri care sa le fie utile. Haine, incaltaminte, carti in limba engleza, ca Isaak sa ii poata invata sa scrie si sa citeasca si sa aiba acces la minunata cultura occidentala care e atat de sluta dar e singura lor sansa de a scapa din mizerie. Poate ne putem gandi impreuna la ceva ce putem face… nu stiu… nu am nici o idee concreta acum dar poate va vine voua.

Eu m-am hotarat ca intr-o zi am sa ma duc sa vizitez scoala lui Isaak, poate chiar ne strangem mai multi si mergem sa dam o mana de ajutor. Pana atunci insa eu am sa ma rog pentru Isaak si cauza lui. Si va rog si pe voi sa va rugati pentru ei si pentru copiii saraci din Africa. In definitiv e tot ceea ce Isaak m-a rugat sa va transmit.