Set de criterii

Cineva m-a rugat sa imi expun “setul de criterii” pentru a-mi putea judeca “opera” cu ajutorul lor.  Eu voi face acest lucru in cele ce urmeaza dar trebuie sa subliniez ca o “opera” (urasc cuvantul asta de aceea il pun intre ghilimele) poate sa atinga toate criteriile enuntate de mine si inca 30 pe deasupra si in continuare poate sa nu fie cu adevarat valoroasa, reciproca insa nu poate fi valabila. Adica o opera care cade la testul unuia dintre criteriile urmatoare, are probleme reale de valoare. Iar criteriile despre care vorbesc nu sunt inventate de mine, eu doar am aderat la ele.

Deci…

Profesorul meu, Alexandru Chira, spunea:  ”Sa fie simplu dar nu simplist, complex dar nu complicat!” la prima vedere e un calambur, un joc de cuvinte. Cititi-l si recitati-l ca pe un poem timp de 3 ore (noi l-am recitat 3 ani). Este lectia fundamentala de pictura (sau sculptura, muzica, moda, film, roman, teatru) pe care o puteam primi in facultate. Dar aceasta este descrierea modului ideal de functionare al compozitiei artistice din orice domeniu, nu este un criteriu. Criteriile incep acum:

Pentru ca o opera de arta sa aiba valoare in primul rand trebuie sa poata fi denumita “arta”. Nu vreau sa intru in acest subiect in acest post pentru ca mi-as prinde urechile insa pot mentiona cateva aspecte.

- Nu sunt “arta” manifestarile naturale de nici un fel. Nu, un copac inflorit, fie el cel mai frumos lucru pe care l-ati vazut vreodata, nu este arta. Este natura si este desavarsit prin el insusi, se aplica fulgerelor, muntilor, lacurilor, apusurilor etc. Opera de arta se reduce la creatiile Umane.

- Nu sunt “arta” productiile aleatorii ale diverselor masinarii si tehnologii. Nu, nu este arta daca facem un program pe calculator care sa mixeze imagini. Programatorul respectiv poate fi numit la modul prietenesc “un artist” sau “un geniu” dar ceea ce va rezulta din acel program nu va fi arta. Atentie, daca un om manipuleaza programul sau masinaria si influenteaza prin liberul sau arbitru rezultatele finale atunci poate fi vorba de arta (dupa ce aplicam restul de criterii).

- Nu este “arta” nici un produs de si in serie. Oricat ar fi de frumos, oricat ne-ar incanta, putem exclama despre, sa zicem un Ferrari, “E o opera de artaa!” dar nu, nu va fi. Opera de arta este cel mult proiectul dupa care a fost executat si ar putea fi opera de arta daca si numai daca ar fi construit intr-un exemplar unic. Aici ati putea veni si argumenta cu cazul gravurilor care sunt o forma artistica menita multiplicarii. In acel caz discutia este ampla si merge pana in miezul umanitatii atunci cand gravura era singura forma de multiplicare a imaginii si de discurs generalizat artistic (sau functional). Gravura are legile sale dupa care poate fi multiplicata. (Pe fiecare gravura se noteaza numarul de copii, si a cata copie din tiraj este cea in cauza, iar valoarea ei artistica scade invers proportional cu numarul de copii, valoarea apartinand de fapt placii pe care este facuta lucrarea si nu hartiilor pe care este imprimata). Caracterul artistic al unei intreprinderi este dat de unicitatea ei.

Revin la criterii.

Simplu, nu poate avea valoare artistica o lucrare care copiaza fara rusine un alt artist. Adica, emulatia NU poate fi arta. Pentru ca arta autentica vine sa exprime stari, sentimente, mesaje catre publicul sau, si fiecare exprimare in sine poarta cu ea amprenta artistului. Atunci cand artistul copiaza cu nonsalanta si nerusinare alti artisti, de pilda pe Dali sau pe Picasso (ei sunt cei mai copiati, desi mie personal nu imi plac prea tare nici unul, poate si pentru ca plac tuturor prostilor care ii mai si copiaza si mi s-a facut lehamite de tipul ala de reprezentare), el nu poate sa copieze si cautarile, angoasele, gasirile acelor artisti. Din simplul motiv ca sunt persoane diferite. De aici apare senzatia de “nelalocul lui”, de “furt”, de “minciuna”.

Opera de arta trebuie sa aiba caracter local si universal in acelasi timp. Daca o opera de arta are sens numai intr-un loc si numai pentru o gashca de oameni, atunci valoarea ei este foarte redusa daca nu chiar nula.

Opera trebuie sa aiba caracter permanent, peren, dar sa raspunda la nevoi, cautari, intrebari, aspiratii moderne, contemporane. Chiar daca nu e din artele plastice este foarte clar si didactic, Caragiale a fost un artist pentru ca a surprins acele trasaturi ale perioadei sale ce pot fi surprinse pana la urma oricand si oriunde. Daca schimbi decorul lui Caragiale ai niste piese actuale si extrem de “la zi”. Acest lucru se aplica si artelor plastice. El Greco e genial prin modernitatea lui universala. Velasquez la fel. Delacroix. Cezanne. Numai cateva nume cu termen de valabilitate absolut. Temporar si spatial.

Opera trebuie sa transmita ceva. Fie ca vorbim despre happening, instalatie, fotografie, grafica, pictura clasica cu ulei pe panza, orice forma de exprimare artistica TREBUIE subordonata fie mesajului fie starii ce se doreste a fi transmisa. Daca o lucrare reuseste sa faca asta, adica sa transmita stari celor mai putin educati vizual (e cazul kitsch-ului in arta), celor mai putin educati muzical (e cazul atat de blamatelor manele) nu devine cu necesitate arta, decat daca si numai daca respecta si restul criteriilor enuntate mai sus, in special cel al originalitatii, si autenticitatii. Sau, cu alte cuvinte, e minunat sa exprimi sentimentele si ideile lui Dali, dar dati-mi voie sa va dau o veste, a reusit Dali sa o faca cu brio, in numele sau.

Opera nu trebuie sa fie frumoasa. Ceea ce lasa prin atingerea, prin scurt circuitul din mintea privitorului, publicului trebuie sa fie “frumos”. Iar cand spun frumos nu spun frumos ci spun benefic, inaltator, creator, continuator, nobil, realist, declansator, revelator, alarmant etc. Rolul artei nu este sa ne anunte din nou si din nou ca apusurile sunt frumoase sau ca tufanelele au un romantism aparte. Stim deja asta si ne putem satisface nevoia de a afla aceste lucruri in muzeu in fata lucrarilor lui monet sau Luchian. Arta trebuie sa ne trezeasca simturile, sa ni le ascuta. Sa ne deschida cicatricile din copilarie care nu s-au vindecat corect sau sa ne sparga ranile cu puroi – ca sa simtim si ca sa aflam ca inca mai suntem vii – si ca sa ne vindece. Arta e menita sa creeze chatarsis. Si da, stiu ca pentru persoanele needucate chatarsis-ul se poate crea numai la nivel foarte jos, stiu e urat ce zic, dar e adevarat, repet, e cazul manelelor, numai ca acolo toti cei care avem o minima cultura muzicala ne dam seama de grosolania si redundanta lor, insa nu trebuie sa lasam lucrurile asa. Pe sistemul, lasa domnule, daca omului ii place, ce gusturile nu se discute.

Ba se discuta! Si asta o sa tot fac. O sa discut despre gusturi. Gusturile SE discuta si se rafineaza. Daca ai mancat laturi toata viata nu vei aprecia caviarul, dar nici nu trebuie sa mananci musai caviar… poti manca o tocana de cartofi bine gatita. Cineva doar trebuie sa te anunte ca mananci laturi. Iar la nivel artistic, in tara la noi, mancam laturi cu polonicul… cam toti. De cand ne nastem in case cu nenorociri pe pereti (maci in vaza, copii dupa tigancile lui Grigorescu si care cu boi, rapiri din serai si alte asemenea… ah sa nu uit celebrul peste din portelan pe un mileu). Pe mine m-a ferit Dumnezeu, mama nu avea tablouri valoroase dar nu avea nici rahaturi pe pereti si ura bibelourile si mileurile. Asa ca am crescut intr-un mediu ne-infestat de prost gust. Nu am ascultat niciodata muzica usoara si nu am urmarit Vacanta mare le Pro TV. Dar stim cu totii ca in Romania cam asa s-a trait.

Deci revenind, pestele ala de pe televizor NU e arta. Nici copiile dupa Grigorescu. Daca ma intrebati parerea mea personala, Grigorescu insusi schioapata la capitolul originalitate deci valoare dar a fost util artei romanesti la vremea lui. Nici replicile la Dali si Picasso reluate din nou si din nou de cate o artistuca pe care o da talentul afara din casa nu sunt arta. Nici toate exprimarile lipsite de “exprimat”, nici toate happeningurile de dragul intalnirii la berea de dupa. As mai scrie mult si bine dar cred ca pe cei mai multi v-am pierdut cu cateva paragrafe mai sus.

o sa revin asupra subiectului…