Noaptea institutului

Aseară am purces cu mic cu mare spre Noaptea Institutelor care s-a dovedit a fi noaptea Institutului Polonez (organizată la magnificul sediu al Institutului Maghiar) căci odată ajunși acolo – acolo am rămas. Și nu ne-a părut rău pentru că a fost tare fain în ciuda ploii care când începea când se oprea.

Întâi am vrut să stăm măcar la un film dar nu am prins locuri pentru că am ajuns destul de târziu. Apoi am stat la coadă să ne facem poze de epocă dar ne-am plictisit că și aici erau mulți doritori. Foarte drăguță întâmplare, la coadă la poze, pe scară, înaintea noastră era un grup de adolescente pe care un prieten le-a întrebat dacă și ele sunt la coadă. Răspunsul uneia dintre micuțele domnișoare ne-a lăsat cu gura căscată pe toți: ”Actually, doar mă uit!” Din acel moment totul a devenit, Actually…

Apoi ne-am dus să bem o bere înainte să plecăm spre celelalte institute – care bere s-a prelungit până la concertul lui A.G. Weinberger care a fost foarte tare și care m-a băgat într-o stare foarte plăcută, alături de natura umedă din jur. Mi-am amintit de concertele de blues la care mergeam pe la 19 ani cu prietenul meu de atunci care pur și simplu m-a învățat să ascult muzică așa cum a-i învăța un copil să citească. Amuzant e că el avea pe vremea aia cu doi ani mai puțin decât am eu acum și mi se părea atât de mare și matur. În spatele nostru dansau niște focuri micuțe, oamenii stăteau în picioare purtând umbrele colorate. Întunericul s-a lăsat peste noi încet încet… nu am mai vrut să plecăm nicăieri.

Am plecat spre casa târziu, pe la miezul nopții cu un sentiment plăcut de normalitate, după un eveniment civilizat, curat, organizat ca la carte, cu public numeros și zâmbitor, gata să primească o muzică de calitate în ciuda ploii. Acest eveniment mi-a dat speranță și încredere în potențialul publicului de la noi care iată, dacă este chemat cum se cuvine, spune prezent în fața culturii.