Mare si concerte

Dacă anul trecut pe vremea asta pendulam între agonie și extaz, suferințe nemaiîntâlnite și fericire înălțătoare, anul acesta m-am liniștit atât de mult încât simt că totul în jurul meu se așează, curge pe un făgaș lin, ca un râu liniștit printr-o albie largă. Am reușit să ajung până la urmă la mare în locul de care îmi era puțin teamă. Îmi era teamă de ce voi simți, de ce îmi voi aminti și de cum voi trece prin…

A fost însă mult mai ușor decât mă așteptam. Amintirile m-au învăluit ca stoluri de fluturi albi luminoși precum pe un personaj de-al lui Garcia Marquez însă deși au stat cu mine mereu, le-am simțit ușoare și volatile, nicidecum apăsătoare sau triste. Mi-a fost bine iar factorul de bine numărul 1 este nimeni altul decât un individ negru, blănos și cu bandană albastră la gât care reușește să mă facă extrem de fericită prin simpla lui prezență. Adăugăm și un set de prieteni mai noi sau mai vechi dar foarte frumoși și iată rețeta unor zile cu multă căldură și lumină.

Iar ca tabloul să fie complet, două concerte absolut răvășitoare pentru mine, Vama în Vama Veche, poate unul dintre cele mai bune concerte la care am fost în ultima vreme, si Cramberries, un vis devenit realitate în sfârșit, fără nici o frustrare, fără nici o dezamăgire… doar așa cum trebuia să fie, perfect.

Iar de mâine, înapoi la realitate și muncă, iaks!