Time is not on my side

Deși am pictat atât de mult în ultima vreme nici una dintre lucrările la care muncesc nu este gata și nici măcar aproape să fie gata. O frustrare incredibilă s-a instalat si am senzatia că nu pot să mă urnesc din stadiul în care mă aflu.

4-5 ore de lucru pe zi dimineața și 3-4 seara și pe pânză apare o mână sau o față. Atât de puțin. Apoi îmi e somn. Și spun că mă culc 30 de minute și dorm 3 ore. Simt cum mă lupt cu mine. Ar trebui să pictez 12 ore pe zi sau mai mult.

În plus toată lumea îmi cere câte ceva. Mai am și alte lucruri de făcut. Am ajuns să neglijez totul ceea ce mă stresează și mai mult. Aș vrea să nu mai ies nicăieri și să nu mai fac nimic altceva un timp, să mi se dea acest timp, doar pentru pictat. Realizez că eu trebuie să procur acest timp și că ține doar de mine să o fac. Înțeleg că trebuia să mă apuc mult mai demult, că am pierdut atât de mult timp iar acum trebuie să recuperez, dar nimeni din jur nu înțelege.

Aseară de frustrare și pentru că nu mai puteam să mă concentrez am pictat asta:

Se numește ”Lună plină” și reprezintă ce am simțit eu într-o noapte de vară cu lună plină alături de un prieten drag. Poate fi un portret al lui sau poate fi un portret al unei stări. Poate fi povestea lui Pilat din Pont pe drumul său spre lună alături de Iisus așa cum i-a descris Bulgakov sau un drum personal către lună. Funcționează ca o stenogramă a ceea ce am simțit într-o primă experiență care presimt că mă va schimba întrucâtva, pe mine și percepția mea asupra lumii.