Retrairi colective

Manifest

Peisajul afectiv-cultural in cadrul caruia ne desfasuram existenta este intr-o perpetua schimbare, si asa este firesc sa fie. Ce se intâmpla totusi când acest peisaj incepe sa se degradeze intr-un ritm accelerat impus de altcineva decât cei obligati contextual sa si-l asume? Ce se intâmpla când coerenta unei presupuse evolutii firesti este inlocuita cu consecventa unei deconstructii aproape programata?

Abuzul cultural ia forme nebanuite, din ce in ce mai ample! De la demolari abuzive *(vezi calea Buzesti) la constructii abuzive *(vezi Catedrala Neamului). Sculpturi care ne abuzeaza privirea si ne violeaza simtul estetic sunt plantate in mijlocul orasului, la propriu, nu inainte de a eluda sume importante din bugetul si asa ridicol de subtire destinat culturii. Institutii culturale sunt evacuate peste noapte cu minime alternative de supravietuire. insasi identitatea orasului Bucuresti este amenintata si abuzata zi de zi prin atitudinea lipsita de cea mai mica grija pentru cultura si viitor a autoritatilor si chiar a celor mai multi dintre locuitorii urbei.

Majoritatea se multumeste sa comenteze mai mult sau mai putin interesat/informat pe la colturi de strada. Cei câtiva constienti se solidarizeaza in grupuri mai zgomotoase sau mai silentioase in functie de predispozitiile structurale ale fiecaruia. Tensiunea exista si probabil consecintele, desi cu intârziere, vor aparea la un moment dat. Este clar insa ca momentul nu a sosit inca.

In acest context, care este rolul artistului contemporan? Care este atitudinea corecta? Cum poate arta sa raspunda abuzului asupra culturii si identitatii unei societati? Alegerea mea personala a culisat intre pozitia "activistului" si cea a "reporterului de front", iar in urma acestei dispute interioare a aparut un rol nou, intern-salvator, de "vraci afectiv". Treptat, interesul meu a plecat din sfera incercarilor disperate de a stopa flagelul sau de a salva ceea ce mai poate fi salvat si s-a mutat tot mai mult, catre un obiectiv mai uman, mai cald si cu certitudine mai egoist, acela de a folosi arta in scop terapeutic pentru a diminua impactul asupra celor abuzati, printre care ma aflu. Constatarea trista dar realista a fost aceea ca, desi consecintele abuzului ne afecteaza pe toti, cei care resimt cu adevarat aceste consecinte sunt o insuficienta minoritate ce se distinge prin luciditate.

Nona serbanescu

Demersul artistic vizeaza practicile psihologice deja consacrate ale terapiei de grup. intr-un cadru deschis tuturor celor interesati vom incerca sa retraim colectiv traumele culturale la care am fost supusi in ultimii câtiva ani. Metodele de expresie vor fi insa diferite celor ale terapiei psihologice si vor apartine limbajului plastic sau performativ, in functie de structura interioara a fiecaruia. Fiecare participant-invitat va veni cu propria lui poveste, cu propriile retrairi. Selectia va fi una personala si fundamental subiectiva, nechestionabila. Sunt asteptati sa re-traiasca abuzul cultural atât oameni care activeaza in zona artistica (scriitori, actori, regizori, artisti plastici, fotografi, dansatori etc. - fiecare cu metodele si abilitatile specifice vocatiei) cât si oameni cu meserii mai putin artistice dar care doresc sansa de a se exprima.

In calitatea auto-asumata de vraci contemporan voi modera si inregistra discursurile participantilor la terapia de grup, in cele din urma conturând o marturie-manifest cu caracter, sper eu, artistic.

Proiectul nu are pretentia unui protest, nici fundamentul unei lamentatii comune. Se bazeaza pe abilitatea individului de a-si asuma si depasi o trauma odata ce o expune si retraieste intre semeni de-ai sai, care la rândul lor au impartasit experiente similare.

Desfasurare

Miercuri 13 aprilie, ora 18.00, toti cei interesati sa participe la "terapia de grup" sunt invitati in strada J.L. Calderon nr. 33, etajul 1 (fosta universitate Media Pro), holul din dreapta pâna in capat. Aici ii asteapta un angrenaj-martor menit a prelua marturiile si retrairile colective.

La finalul happeningului ceea ce ar trebui sa ramâna va fi o harta afectiva a abuzului cultural insotita de o legenda video menita sa intregeasca procesul terapeutic al demersului. Ulterior, in functie de valoarea produsului final, va fi luata sau nu in calcul varianta expunerii ulterioare intr-o galerie de arta, cu mentionarea individuala a participantilor.

Toate materialele necesare lucrului se vor gasi la fata locului iar la final, terapia va fi incheiata la un pahar de vin.

Cei care detin fotografii pe care vor sa le includa in harta afectiva sunt rugati sa vina cu ele imprimate sau sa le trimita cel mai târziu pâna la data de 11 aprilie pe email la adresa arte.contemporane@gmail.com. Acestea vor fi imprimate pe hârtie normala si pe dimensiuni maximum A3, in cazul in care rezolutia permite.