De două săptămâni am început să caut activ un sediu pentru asociație. E foarte complicat pentru ca spațiul trebuie să răspundă la foarte multe cerințe, să poată fi multifuncțional, să fie deschis și totuși compartimentat, să aibă curte, să fie undeva central, să fim numai noi în curte, să fie o curte frumoasă, să fie curat, să aibă vecinătăți ok și câte și mai câte și toate acestea la un buget ca pentru o asociație culturală voluntară.

Ei și am început să dau telefoane. Foarte frumos. La toate anunțurile răspund agenții. Le spui pentru ce ai sunat, anunțul cutare și cutare. Întrebi politicos dacă e de actualitate. Nu știu! ți se răspunde în 99% din cazuri. Păi cum am putea afla? Verificăm noi în baza de date și vă sunăm înapoi. Sau: Colegul care se ocupă e pe teren acum vă sună când revine. Bine dar eu aș vrea două trei detalii acum și să știu dacă mai e de actualitate sau nu, poate nici nu e ceea ce caut. Oare nu pot primi aceste răspunsuri acum, pe loc. NU. Bine, nu.

Scenariul 1

Trece ziua respectivă. Colegul nu sună niciodată chiar atunci ci întotdeauna a doua zi. A doua zi nici nu mai știi despre ce casă era vorba. Faci un efort uriaș de memorie în timp de achiți la casă două hârtii igienice și un deodorant (Da, ești la cumpărături. Ieri la ora 15.00 erai la birou dând telefoane, azi la ora 17.00 ai altă treabă) până la urmă îți amintești despre ce e vorba. Da, mă interesează. Aș vrea să o vizionez. Da da, aștept să mă sunați să ne întâlnim cu proprietarul. Peste 10 minute te sună iar. În 30 de minute proprietarul ne poate primi, e deja la casă cu altcineva și ar mai sta încă 30 de minute pentru noi. Minunat, dar eu sunt cu treabă. Altcândva când se mai poate? Poimâine. Bine… vin acum.

Scenariul 2

Trece ziua respectivă. Colegul sună. Bună ziua, am auzit că dvs. căutați o casă. Da. Ce casă? Nu mai știu. Era un anunț. Ieri. Păi cum era?. Nu știu domnule, caut o casă așa și pe dincolo. A, stați că mi-a spus colega, e vorba despre o casă la Piața Victoriei. Da. Aceea. Bun ce ați dori să știți? Printre altele dacă are curte. Da are, scrie în anunț. Bun. Cât de mare? 50 de metri, scrie în anunț. Cum e curtea, e betonată sau are verdeață? Asta nu știu, dar presupun că betonată scrie că pot intra mașini. Știți, eu vreau o curte cu verdeață. Aaa, sigur are și verdeață. Păi dvs. nu știți? hotărâți-vă, e betonată sau cu verdeață că la 50 de mp nu poate fi decât una dintre variante. Dvs. ați văzut casa? A nu, abia am primit anunțul, o să o văd și eu împreună cu dvs.

Scenariul 3

Agenta care răspunde îți cere un sms cu adresa de email să îți trimită fotografii cu casa în 10 minute. A doua zi un alt agent (de la o altă agenție) te sună să mergi la vizionare a doua zi. Întrebi unde va fi vizionarea ți se spune că undeva în zona Mitropolit Filaret. Spui bine, stabilești ora pentru a doua zi. Apoi te sună un alt agent să te invite la o vizionare în 30 de minute. Vezi casa. În strada Lămâiței – undeva în zona Mitropolit Filaret. Te gândești că poate o fi aceiași casă. Tot în cursul aceleiași zile, dar după ora 21 primești fotografiile cu casa despre care vorbisei cu o zi înainte și trimisesei sms. Stupoare, e vorba de casa din Lămâiței – zona Mitropolit Filaret. În aceiași seară intri pe un alt site și găsești un anunț de genul: ”Casă în zona Mitropolit Filaret – proprietar). Oricum casa nu era fix ceea ce căutai așa că renunți complet la ea și dacă ar fi să lucrezi cu cineva în tot acest bâlci ai da un telefon direct proprietarului pentru că invariabil vei prejudicia pe cel puțin 2 agenții imobiliare așa că de ce două și nu trei.

Iar eu ca și posibil chiriaș stau așa și mă întreb, care este rolul agenției imobiliare în tot acest sistem? să preia anunțurile pe care le dau particularii online și să aștepte să îi sune lumea sperând că vor reuși să prindă un posibil client înainte ca el însuși să ajungă la anunțurile proprietarului?

Nici una din agențiile cu care am vorbit nu avea cheile de la casă, așa cum mi s-ar părea firesc să le aibă, pentru a putea programa vizionări în lipsa proprietarului la orice oră și oricând. Nici una dintre agenții nu avea exclusivitate – pentru că nu pot cere exclusivitate pentru că nu au ce oferi în schimb. Nici una dintre agenții nu mi-a oferit valoare adăugată. Nu mi-a oferit ceva în plus față de ceea ce puteam obține discutând direct cu proprietarul.

De menționat că după prima vizionare nici una dintre agenții nu m-a sunat să îmi arate vreo alternativă. Dar m-au sunat a doua zi să mă întrebe dacă m-am hotărât. Nu. Nu m-am hotărât. Îmi e greu să iau peste noapte o decizie care îmi va afecta următorii doi poate chiar trei ani.

Are cineva idee cum și de ce supraviețuiesc aceste afaceri?